Portretul lui Dorian Gray și relațiile internaționale

Este foarte ușor să ne displacă Vladimir Putin. Nu prea știm de ce, dar știm că trebuie. Țar, autocrație, război hibrid, asasinate... Cunoaștem termenii. Nu există vreo drăcărie în lumea asta în care Rusia lui Putin să nu-și fi băgat coada. Ca dovadă, nici măcar insula fictivă Binomo nu a scăpat de ingerințele acesteia în alegeri. Rusia este peste tot, pervertind mințile naivilor. Trump președinte? Trebuie să fie mâna lui Putin. Brexit? Tot mâna lui Putin. Alegerile din Italia? Victoria PSD? Idem. Una peste alta, Vladimir Putin pare omniprezent și omnipotent. Cu toate acestea, chiar în țara care l-a imaginat pe James Bond - și parcă după un scenariu demn de James Bond -, Vladimir Putin a eșuat lamentabil. Nu a fost în stare să-l lichideze pe Serghei Skripal. Convins fiind probabil că nu va câștiga alegerile (care urmau să aibă loc peste două săptămâni), Putin s-a grăbit (atât cât mai era la putere, bietul de el!) să-l asasineze pe fostul agent dublu. Și asta în condițiile în care îl avusese "în mână" pe Serghei Skripal timp de șase ani (2004-2010). Firește, un glonț bine-țintit sau o cădere accidentală în Tamisa nu ar fi fost suficiente. Nu. Putin a vrut ceva grandios, ceva direct proporțional cu... grandomania sa. A vrut să transmită un mesaj lumii. Așa că a ales Novichok. And the rest (and the truth, too, parafrazând un episod din South Park) is history. Pentru un om cu atâtea "succese" înregistrate în ultimii ani, episodul Skripal îmi pare a fi un gest un pic prea prostesc...

Pentru cititorii intrigați, trebuie să spun că nu sunt agentul lui Putin. Mai mult, într-o lume ideală, regimul lui Putin - voi folosi un eufemism - lasă mult de dorit. Cum însă lumea reală este foarte departe de cea ideală, Putin, cu toate defectele sale (nu puține), nu-mi pare câtuși de puțin atipic. Vorbim de Georgia sau de Crimeea? Cum rămâne însă cu intervențiile din Iugoslavia, Afganistan, Irak, Libia, Siria? Experții în lovituri de stat (începând cu America Latină și terminând cu Ucraina, de pildă) arată cu degetul amestecul Rusiei? Chiar ei?! Serghei Skripal? Cum rămâne însă cu Julian Assange, Eduard Snowden, Bradley Manning sau - cine știe? - chiar cu Seth Rich? De fapt, Putin a întins coarda doar atât cât au întins-o alții (de pe alte continente) înaintea lui. La urma urmelor, imperiile ajung să aibă același fond și aceleași forme. Din acest punct de vedere, Putin este oglinda Occidentului. Un fel de portret al lui Dorian Gray. Păstrând analogia, dacă vreți să vedeți adevărata față a politicii Occidentului, nu vă uitați la Occident (care, asemenea personajului lui Oscar Wilde, nu are chipul schimonosit de faptele comise), ci la Putin. Așa cum Dorian Gray își avea portretul pe care îl merita, așa Occidentul îl are pe Putinul pe care îl merită.